extaziere sf [At: NEGULICI / V: (înv) estasiare, estaziare / P: ~zi-e~ / Pl: ~ri / E: extazia] 1-2 Stare sau provocare a stării de exaltare Si: extaziat¹ (1-2). 3-4 Stare sau provocare a stării de admirație sau de uimire, încântare etc Si: extaziat¹ (3-4).