fáur, fauri, s.m. (înv.) Fierar, potcovar, lăcătuș: „Vin tri fauri și o-ntreabă...” (Bilțiu, 2015: 116). ■ (top.) Vârful Faurului, deal în Slătioara (Vișovan, 2005). ■ (onom.) Faur, nume de familie în jud. Maram. – Lat. faber, fabrum „lucrător, meșter” (Scriban, DEX, MDA).