FEL, feluri, s. n. 1. Mod de a fi (sau de a acționa); p. ext. soi, varietate, gen, chip, sort. ♦ Loc. adj. Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit. Nici un fel de. . . = de loc. ♦ Loc. adv. La fel = deopotrivă, asemenea, egal, întocmai, aidoma. De fel = de loc, nicidecum. ♦ Expr. De felul meu (sau tău, său etc ) = din fire, de baștină; de profesiune, de meserie. De fel din. . . = de neam, de origine, de loc, originar din. . . În felul cuiva = într-un mod original, propriu cuiva. Un fel de. . . = un lucru asemănător cu. . ., ceva care vrea să fie. . . A-și face felul = a-și face gustul, cheful, pofta. A face felul (cuiva) = a nimici, a omori, a distruge pe cineva; a face rău (cuiva). 2. Obicei, datină. Precum e felul din bătrîni. . . El a-nchinat (COȘBUC). 3. Soi de bucate, de mîncăruri. – Magh. fèle.