fércheș, -ă, fercheși, -e, adj. (reg.) Elegant, dichisit, gătit: „Și am făcut lemne și le-am încărcat pe car. Când să ne ducem, vedem în pădure un om înalt, cu căput negru pe el. (…) Acela a fost Fercheșu Pădurii” (Bilțiu, 1999: 183). – Din magh. fehérkés „albicios” (Drăganu, după DER); din magh. felékes „elegant” (Scriban).