FERESTR'ĂU, FERĂSTR'ĂU, HERĂSTR'ĂU (pl. -trae) sn. 🔧 1 Unealtă de diferite forme, prevăzută cu o lamă dințată de oțel cu care se taie lemne, pietre sau chiar metale: de dulgher (🖼 2075, 2076), ~ de găurit sau ~ coadă de șoarece (🖼 2077), ~ coadă de vulpe (🖼 2078); ~ circular, prevăzut cu o roată, dințată, întrebuințat pentru tăierea scîndurilor, grinzilor, etc. (🖼 2079) ¶ 2 Stabiliment în care un mare număr de ferestrae, puse în mișcare de o cădere de apă sau de vapori, taie buștenii în grinzi, scînduri, etc.; numit și ~ de munte sau „joagăr”: freamătă valea de vuetul morilor și al ferăstraelor VLAH.; Lotrul ... mișcă mori, pive și herăstrae VLAH. ¶ 3 📰 Șină dințată așezată la o extremitate a mașinei de tipărit, cu dinții căreia se îmbucă dinții cilindrului ¶ 4 🌿 = I'ARBA-'OSULUI ¶ 5 🌿 MĂLĂO'AIE ¶ 6 🐦 R'AȚĂ- ~ 👉 R'AȚĂ ¶ 7 🐟 Pește din marea Mediterană al cărui bot se termină printr’o lamă lungă și vîrtoasă prevăzută de o parte și de alta cu cîte un șir de dinți; numit și „pește-ferestrău” (Pristis) (🖼 2080) [ferestău].