FERESTRUIE, ferestrui, s. f. Ferestruică. Era altă ferestruie, care privea peste acoperișuri de tablă cenușie, peste cartiere sărace și prăfuite, spre marginea orașului. C. PETRESCU, S. 7. Stoica... deschise oblonul, scoase capul pe o îngustă ferestruie și întrebă: «Cine e?». ODOBESCU, S. I 67. – Variantă: ferăstruie (EMINESCU, O. I 84) s. f.