Definiția cu ID-ul 445501:
Etimologice
fiacru (fiacre), s. n. – Birjă, trăsură de piață. Fr. fiacre. Înv., ca și dubletul fiacăr, s. n., din germ. Fiaker.
fiacru (fiacre), s. n. – Birjă, trăsură de piață. Fr. fiacre. Înv., ca și dubletul fiacăr, s. n., din germ. Fiaker.