FIERBERE. Subst. Fierbere, fiert, clocotire, clocot, clocotit, clocotiș (rar), colcăială, ebuliție (fiz.). Punct de fierbere. Fiertură, fierturică (dim., pop.). Vas de (pentru) fiert, cazan, oală, cratiță; etuvă; fierbător. Adj. Fiert, clocotit; clocotitor, colcotos (rar). Fierbinte. Vb. A fierbe, a clocoti, a colcăi (reg.), a colcoti, a fierbe în clocot, a da în clocot; a pune pe foc, a pune la fiert. V. căldură, foc.