FIR (pl. -re) sn. 1 🌿 Fibră, ațișoară lungă ce se scoate din coaja plantelor textile (cînepă, in, etc.), sau care se răsucește prin toarcere din lînă (din bumbac, din mătase, etc.) ¶ 2 Substanță flexibilă și foarte subțire pe care omizile și păianjenii o scot din corpul lor ¶ 3 Fig. Șir neîntrerupt, urmare continuă: să încep a depăna ~ul poveștii CRG.; ~ul nelegiuirilor tale s’a sfîrșit ISP. ¶ 4 Fig. ~ul vieții, ~ul zilelor, viața (prin aluzie la firul pe care-l țes ursitoarele) ¶ 5 pr. anal. Tot ce este subțire și lung ca un fir: ~ de păr; ~ de iarbă; ~ de usturoiu; ~ de busuioc; i se mai ținea viața într’un ~ de păr DLVR. ¶ 6 Din ~ în păr, Mold. de-a-fir-a-păr, din ~ pînă în ață loc. adv., cu de-amănuntul, pînă în cele mai mici amănunte: omul a spus din ~ în păr întîmplarea RET.; biata copilă au urmat din ~ în păr precum i-au spus moșneagul SB.; au răscolit de-a-fir-a-păr toate chiliile maicilor CAR.; 👉 AȚĂ 2 ¶ 7 Grăunte, bob, fărămiță, pic, cantitatea cea mai mică posibilă: ~ de grîu; ~ de piper; ~ de mac; ~ de nisip; fi în stare să taie un ~ de mălaiu în opt ALECS. ¶ 8 (pl. -fireturi, firuri). Fir subțire de aur sau de argint întrebuințat la cusături: o droaie de cătane ... îmbrăcați numai în ~ CRG.; era legat cu o frînghiuță de ~ de cel mai bun ISP.; muiați din cap pînă ’n picioare numa’n mătăsuri și’n fireturi CAR. [lat. fīlum].