FIRE sf. 1 Natură, făptură, totalitatea lucrurilor create ¶ 2 Viețuitoarele, ființele din natură, lumea însuflețită ¶ 3 Organizația particulară a fie-cărei ființe: ori-ce dobitoc lucrează după ~a sa ¶ 4 Fel de a fi (al omului: constituție, temperament, caracter, apucături, aplecare sufletească: așa e ~a omenească; e slab de ~; e iute la ~, dar tare bun la inimă VOR. ¶ 5 Minte, pricepere, cuget; cumpăt; în toată ~a, în toate mințile, cu mintea întreagă, sănătoasă: nu ți-e rușine obrazului, om bătrîn, în toată ~a! I. -GH.; a se frămînta cu ~a, a-și încorda mintea, a-și bate capul: frămîntîndu-se cu ~a ca să afle ca ce-ar putea să fie în nevoiașul acela de tron ISP.; a se pierde cu ~a, a se trece cu ~a, a-și pierde cumpătul: dacă simți că fata se pierde cu ~a, o îmbărbătă iarăși ISP.; dînd de băuturică din belșug, s’au trecut cu ~a MERA.; a-și ținea ~a, a se stăpîni, a nu-și pierde cumpătul, răbdarea, curajul: ține-ți firea, Susano, bun e Dumnezeu, o trece ș’asta DLVR.; a scoate din ~, a) a scoate din minți, a face să alunece cu mintea; b) a scoate din sărite, a face să-și piarză cumpătul, răbdarea: căta să scoată din ~ pe cucoanele cele tinere I. -GH.; a-și veni în ~, a reveni la starea normală de mai ’nainte, a-și recăpăta curajul, sîngele rece: mai pe urmă, îmbărbătîndu-se, și-a mai venit puțin în ~ CRG.; ¶ 6 Period, soroc, menstruație ¶ 7 ‡ Prespre ~, p(r)este ~, a) supranatural; nefiresc; b) peste măsură, afară din cale ¶ 8 † De-a firea, deosebit (de bun, de vrednic, de priceput, de frumos): de va fi, cum am zis, om de-a ~a, atunce să fie scos și gonit den locul lui PRV. -MB. [inf. lui a fi].