FLUIERA (-ier) I. vb. intr. și tr. 1 🎼 A scoate un sunet subțire și răsunător, ca al fluierului de metal, suflînd printre buze sau printre degetele băgate în gură, a șuiera: a dus-o el cît a dus-o ... mai fluierînd din buze cîte o doină MERA.; familiar: ~ a pagubă, a sta în loc, fluierînd cu părere de rău pentru o pagubă suferită, pentru o neizbîndă, etc. ¶ 2 A șuiera (vorb. de vînt): i-ar plăcea să-l ploaie din tavan și să-l fluiere vîntul din toate părțile I. -GH. ¶ 3 A cînta șuierînd (vorb. de unele păsări). II. vb. tr. A desaproba (în spec. o piesă de teatru) prin fluierături: spectatorii au fluierat piesa [fluier].