fluturel sm [At: ALECSANDRI, P. I., 130/ Pl: ~ei / E: fluture + -el] 1-2 (Șhp) Fluturaș (1-2). 3 (Fam; îe) A avea ~ei A fi cu toane. 4 (Lpl) Plantă erbacee ornamentală, cu tulpina ramificată formând tufe, cu flori reunite în capitule mari, galbene în partea superioară, purpurii la bază (Gaillardia aristata). 5 (Lpl) Plantă erbacee ornamentală, cu tulpina ramificată spre vârf, cu frunzele întregi, uneori neregulat lobate sau dințate, cu flori reunite în capitule, galbene în partea superioară, purpurii în partea inferioară, și cu fructul o achenă (Gaillardia pulchelle).