FLĂMÎND adj. și sm. 1 Căruia i-e foame, care sufere, care e chinuit de foame (în opoziție cu „sătul”): bogatul nu crede niciodată celui sărac, nici sătulul celui ~ ZNN.; a fi ~ ca un lup, a-i fi tare foame; proverb: ~ul codri visează, cine duce mare lipsă de un lucru tot la acel lucru i-e gîndul ¶ 2 Fig. Lacom [lat. flammabundus].