frîŭ n., pl. frîurĭ și frîne, ca grîŭ (lat. frênum, it. sp. freno, eng. frain, fr. frein, pv. cat. fre, pg. freo). Curele care se pun în capu caluluĭ cînd trage saŭ eștĭ călare. Frînă, opritoare, pedică. Fig. Frîu legiĭ, autoritatea legiĭ. A pune frîŭ unuĭ lucru, a pune în frîŭ un lucru, a-l înfrîna, a-l opri. Fără frîŭ, impetuos, neoprit: a te răpezi fără frîŭ în luptele politice. V. căpăstru.