FUNDAL, fundale, s. n. (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat din care se detașează elementele principale ale compoziției; vast element construit sau natural, care constituie fondul unei perspective frontale. (Fig.) Făptura mîndră și mlădie a tinerei țărance... se desprinde pe fundalul cerului străveziu de primăvară. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 3/5. De o parte și de alta a locului în care se desfășoară această neîntreruptă bătălie [a cărbunelui] se ridică munți înalți... dînd încleștării de aici fundalul măreț și sumbru al unei epopei. BOGZA, V. J. 75. ♦ Pînză, decor care acoperă fundul unei scene de teatru. – Variantă: fondal (EMINESCU, N. 84) s. n.