FURA (fur) vb. tr. 1 A lua pe ascuns sau cu sila bunul altuia; proverb: hoțul fură și jură; 👉 OU ¶ 2 A răpi: zmeii fură fetele de împărați ¶ 3 Fig. ~ o sărutare, a săruta pe furiș; ~ ochii, a fermeca, a face să vadă altfel realitatea; ~ inima, a se îndrăgosti; ~ mințile, a-i lua mințile, a-i întoarce capul: a știut să mă aducă și să-mi fure mințile VLAH.; ~ somnul, a face să nu poată dormi; a-l ~ somnul, a adormi pe nesimțite: puse și el capul jos și-l fuă somnul ISP. ¶ 4 A-și însuși pe nedrept: ~ o idee; ~ un titlu [lat. furare].