FURTUNĂ (pl. -ni) sf. 1 🌦 Vînt puternic însoțit adesea de ploaie, de fulgere, tunete și trăsnete: cine seamănă vînt culege ~ ZNN.; după ~, vine și vreme bună ZNN. ¶ 2 Fig. Sbuciumare, turburare sufletească; desordine, turburare mare în viața unui Stat: o cestiune mare menită să aducă o adevărată ~ politică I. -GH. ¶ 3 familiar Năvală impetuoasă: Sub apriga ~ a cetelor române ALECS. [gr. -biz. φουρτουνα < lat. fortuna „soartă”].