FÎSÎI, FOSĂI (-sîiu, -ăiu, -ăesc) vb. intr. 1 A face un sgomot ca acela pe care-l produce aerul suflat cu putere prin nări: gînsacul fîsîie cînd se apropie cineva de gîște PAMF.; călugărul fosăind întinse un lăvicer pe laviță VLAH. ¶ 2 Se zice despre sgomotul pe care-l produc aburii ce ies dintr’un lemn ud băgat în foc sau din apa în care s’a băgat un fier tare încălzit [onom.].