FÎȚÎI (-țîiu, -țîesc) I. vb. tr. și intr. A-și mișca repede coada, a da din coadă, a bîțîi: iată că vine o coțofană ... tot jucînd și fîțîind din coadă ISP.; miluește cîinele, de vrei să-ți fîțîe coada PANN.. II. vb. refl. A se mișca încoace și încolo, a nu avea astîmpăr [onom.].