fălțuire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: fălțui] 1 Prelucrare cu falțul (1) a pieilor tăbăcite. 2 Executare a unui falț (4) unor scânduri, țigle etc. pentru a permite îmbinarea lor. 3 Îmbinare a unor piese de tablă prin falț (5). 4 Îndoire și împăturire a unei coli de hârtie sau a unei tipărituri în vederea manipulării, păstrării sau în vederea broșării ori a legării.