făt, feți, s.m. 1. Copil, prunc. ■ (pop.) Fătul meu (dial. fătu' mnieu), formulă de adresare generică utilizată frecvent în Maram. de adulți sau bătrâni persoanelor mai tinere, indiferent dacă există sau nu un grad de rudenie: „- Măieran ales pe masă, / Maică, drăguțu mă lasă. / – Lasă-l și tu, fătu' meu” (Bilțiu, 2006: 159). 2. Crâsnic, paraclisier, țârcovnic: „Nu te teme și nu avea grijă de mine, nici de banii bisericii, că sunt curatori și este făt” (Bilțiu, 1999: 414). ■ (mit.) Făt-Frumos, erou din basmele românești. ■ (onom.) Făt(u), nume de familie frecvent în zona Chioar (Dănești, Șișești, Șurdești). ■ Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). (Sec. XV). – Lat. fetus „rod, mlădiță, vlăstar, copil” (Scriban, DEX).