FĂTA (a 3-a sg. (fată) vb. tr. și intr. 1 A naște (vorb. de animalele mamifere), a face pui: oaia finului fătase un miel ISP.; proverb. cînd îi dai îi fată vaca (sau iapa); cînd îi cei, îi moare vițelul (sau mînzul), se zice despre cei cari caută tot felul de scuze, cînd e vorba să înapoieze un lucru pe care l-au căpătat cu împrumut, după multe stăruințe din partea lor ¶ 2 Fig. iron. A produce: vă petreceți vremea a ~ niște stihuri schilăvoase NEGR. [lat. fētare].