FĂURI (-resc) vb. tr. 1 ⊕ A lucra fierul bătîndu-l cu ciocanul, după ce a fost înroșit în foc: mi se pare că aud Ciclopii făurind fulgerele lui Joe NEGR. ¶ 2 pr. ext. A lucra ori-ce alt lucru, a-i da o formă, a plăsmui: se puse nebunul de Vulcan de mi-ți făuri, din pămînt amestecat cu lacrimi, o fetișcană ... frumoasă ISP. ¶ 3 Fig. A crea, a plăsmui, a născoci, a scorni: își făureau o lume primejdioasă de iluzii D. -ZAMF. [faur].