2 intrări

33 de definiții

din care

Explicative DEX

GĂUREA, -ICĂ, găurele, s. f. Diminutiv al lui gaură; găurice. ♦ (La pl.) Fel de broderie pe o pânză din care s-au scos din loc în loc câteva fire. [Pr.: gă-u-] – Gaură + suf. -ea, -ică.

GĂUREA, -ICĂ, găurele, s. f. Diminutiv al lui gaură; găurice. ♦ (La pl.) Fel de broderie pe o pânză din care s-au scos din loc în loc câteva fire. [Pr.: gă-u-] – Gaură + suf. -ea, -ică.

găurea sf [At: I. CR. I, 5 / P: gă-u~ / Pl: ~ele / E: gaură + -ea] 1-2 (Șhp) Gaură (1) (mică) Si: găurică (1-2), găurice (1-2), (reg) găuruță (1-2). 3 (Lpl) Broderie pe o pânză din care s-au scos din loc în loc câteva fire. 4 (Pop; îcs) În ~ele Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 5 (Bot; reg; lpl) Viorele (Scilla bifolia). 6 (Bot; reg; lpl) Toporași (Viola odorata).

GĂUREA ~ele f. (diminutiv de la gaură) la pl. Fel de broderie executată pe o pânză din care s-au scos firele transversale. [Var. găurică] /gaură + suf. ~ea

găureá și -ícă f., pl. ele, și găurice f., pl. ĭ. Vest. Gaură mică.

GĂURI, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora. ♦ Refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [Pr.: gă-u-] – Din gaură.

gauri sf vz găurică

găuri [At: BIBLIA (1688), 3811 / P: ~gă-u~ / Pzi: ~resc, (nob) gaur și găur / E: gaură] 1-2 vtr A (se) face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.) Si: a perfora, (reg) a borteli, a borti (pop) a sfredeli. 3 vr A se degrada apărând găuri. 4 (Fig) A avea relații sexuale cu o femeie.

găuri sf [At: DA ms / V: gau~ / P: gă-u~ / Pl: ~ici / E: gaură + -ică] 1-2 (Șhp) Găurea (1-2). 3 (Fam) Vagin.

GĂURI, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti. ♦ Refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [Pr.: gă-u-] – Din gaură.

GĂURI, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură. V. perfora. Găurește scîndura cu burghiul.Numaidecît găuri fundul desagilor. RETEGANUL, P. V. 78. Baba găurise stînca într-un loc și trecea prin ea prefăcută într-o funie de fum. EMINESCU, N. 23. Picătura mică găurește piatra. – Pronunțat: gă-u-.

A SE GĂURI pers. 3 se ~ește intranz. A se deteriora formând găuri. /Din gaură

A GĂURI ~esc tranz. (materiale, obiecte) A prevedea cu o gaură (sau cu mai multe găuri). /Din gaură

găurì v. a face o gaură.

găurésc v. tr. (d. gaură). Vest. Bortesc, borteĭesc, fac găurĭ: a găuri pămîntu.

Ortografice DOOM

găurea v. găuri

găuri (desp. gă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găuresc, 3 sg. găurește, imperf. 1 găuream; conj. prez. 1 sg. să găuresc, 3 să găurească

!găuri (desp. gă-u-) s. f., g.-d. art. găurelei; pl. găurele

găuri (gă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găuresc, imperf. 3 sg. găurea; conj. prez. 3 să găurească

găurică/găurea (gă-u-) s. f., g.-d. art. găurelei; pl. găurele; art. găurelele

găuri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găuresc, imperf. 3 sg. găurea; conj. prez. 3 sg. și pl. găurească

găurică/găurea s. f., g.-d. art. găurelei; pl. găurele

Enciclopedice

GUTTA CAVAT LAPIDEM NON VI, SED SAEPE CADENDO (lat.) picătura găurește piatra nu prin forță, ci prin continua ei cădere – Ovidiu, „Ex Ponto”, IV, 10, 5. Voința stăruitoare învinge cu timpul orice obstacol.

Argou

găuri, găuresc v. t. 1. a împușca. 2. a înjunghia. 3. (d. bărbați) a poseda sexual.

Sinonime

GĂUREA s. v. toporaș, violetă, viorea.

GĂUREA s. găurică, găurice, (Mold. și Bucov.) borticică.

GĂUREA s. găurică, găurice, (Mold. și Bucov.) borticică.

găurea s. v. TOPORAȘ. VIOLETĂ. VIOREA.

GĂURI vb. v. composta.

GĂURI vb. 1. a perfora, a scobi, a sfredeli, a străpunge, (înv. și reg.) a petrece, a potricăli, (reg.) a găuni, a sfredeluși, (Mold. și Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Transilv.) a sclidiri. (A ~ într-un material dur.) 2. v. sparge. (Blidul s-a ~ la fund.) 3. v. zdrențui. 4. v. caria.

GĂURI s. găurea, găurice, (Mold. și Bucov.) borticică.

GĂURI vb. 1. a perfora, a scobi, a sfredeli, a străpunge, (înv. și reg.) a petrece, a potricăli, (reg.) a găuni, a sfredeluși, (Mold. și Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Transilv.) a sclidiri. (A ~ într-un material dur.) 2. a (se) perfora, a (se) sparge. (Blidul s-a ~ în fund.) 3. a (se) rupe, a (se) sfîșia, a (se) uza, a (se) zdrențui, (pop. și fam.) a (se) flenduri. (Haina i s-a ~ de tot.) 4. (MED.) a se caria, a se strica, (reg.) a se scorboroși. (Dinții i s-au ~.)

găuri vb. v. COMPOSTA.

GĂURI s. găurea, găurice, (Mold. și Bucov.) borticică.

Intrare: găurea / găurică
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găurea
  • găureaua
plural
  • găurele
  • găurelele
genitiv-dativ singular
  • găurele
  • găurelei
plural
  • găurele
  • găurelelor
vocativ singular
plural
găurică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găuri
  • găurica
plural
  • găurele
  • găurelele
genitiv-dativ singular
  • găurele
  • găurelei
plural
  • găurele
  • găurelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gauri
  • gaurica
plural
  • gaurele
  • gaurelele
genitiv-dativ singular
  • gaurele
  • gaurelei
plural
  • gaurele
  • gaurelelor
vocativ singular
plural
Intrare: găuri
  • silabație: gă-u-ri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găuri
  • găurire
  • găurit
  • găuritu‑
  • găurind
  • găurindu‑
singular plural
  • găurește
  • găuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găuresc
(să)
  • găuresc
  • găuream
  • găurii
  • găurisem
a II-a (tu)
  • găurești
(să)
  • găurești
  • găureai
  • găuriși
  • găuriseși
a III-a (el, ea)
  • găurește
(să)
  • găurească
  • găurea
  • găuri
  • găurise
plural I (noi)
  • găurim
(să)
  • găurim
  • găuream
  • găurirăm
  • găuriserăm
  • găurisem
a II-a (voi)
  • găuriți
(să)
  • găuriți
  • găureați
  • găurirăți
  • găuriserăți
  • găuriseți
a III-a (ei, ele)
  • găuresc
(să)
  • găurească
  • găureau
  • găuri
  • găuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

găurea, găurele / găuri, găurelesubstantiv feminin

etimologie:
  • Gaură + -ea, -ică. DEX '98 DEX '09

găuri, găurescverb

  • 1. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Găurește scândura cu burghiul. DLRLC
    • format_quote Numaidecît găuri fundul desagilor. RETEGANUL, P. V. 78. DLRLC
    • format_quote Baba găurise stînca într-un loc și trecea prin ea prefăcută într-o funie de fum. EMINESCU, N. 23. DLRLC
    • format_quote Picătura mică găurește piatra. DLRLC
etimologie:
  • gaură DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.