GĂZDUIRE, găzduiri, s. f. (Mai ales construit cu verbele «a cere» și «a da») Acțiunea de a găzdui; primire, adăpostire, ospitalitate. Mulțumi încă o dată de buna găzduire. ISPIRESCU, L. 56. Ceru găzduire pentru seara. POPESCU, B. II 102. Întră în ogradă, se înfățișează înaintea boierului și cere găzduire. CREANGĂ, P. 301.