GARD¹ (pl. -duri) sn. 1 Împrejmuire în jurul unei grădini, unei curți, unui țarc sau ocol de vite, făcută mai adesea din pari împletiți cu nuiele (🖼 2304); alte-ori din spini, bolovani, etc.: a ocoli, a îngrădi, a împrejmui cu un ~; înaintea ușei era o curte îngrădită cu ~ de nuiele (MERA); ~ul fără proptele cade în timpuri grele (ZNN.); ~ viu, împrejmuire formată din arbuști plantați și în plină vegetație (🖼 2305): toată grădinița mea (e) înconjurată cu ~ viu (NEGR.); (P) F: a sări peste ~uri, a umbla după femei (sau femeile după bărbați); a lega pe cineva la ~, a-l prosti, a-l face să creadă lucruri neadevărate; a lega cartea de ~ (SAD.) (PAMF.), a se lăsa de carte; prost ca ~ul, foarte prost; a o potrivi, a o nimeri (ca Ieremia cu oiștea’n ~, a face sau a spune o prostie, a face una boacănă; a-și pune ~ la gură, a-și pune lacăt la gură; a deslega calul de la ~ (CRG.), a deschide gura să vorbească, a spune ce știe; a da ceva din ~ul popii (PAMF.) sau din ~ul Oancei. a refuza să dea: din ~ul Oancei ți-a da-o împăratul, dacă n’oiu fi și eu pe-acolo (CRG.) 👉 'OCHIU, ORB ¶ 3 🐟 Împletitură de nuiele așezată în mijlocul unei ape, pentru prins pește; numită și „gard sterp” (🖼 2306) [comp. alb. gard].