GEALĂU, gealăie, s. n. (Mold.) Rindea; (în restul țării) rindea lungă, cu mîner de formă specială, folosită la geluirea pieselor mari de lemn. Auzeam bătaia bărzilor ori sunetele ascuțite ale gealăului, care se amestecau cu glumele lucrătorilor. SADOVEANU, O. V 489. Oftatul lui răsuna mai tare, însoțit de șuierul gealăului. CONTEMPORANUL, V 387.