GHIZD, ghizduri, s. n. (Mai ales la pl.) Împrejmuire făcută din bîrne, din scînduri sau din zidărie, formînd îngrăditura unei fîntîni de la pămînt în sus; împrejmuire făcută din bîrne îmbucate la capete sau din piatră, cu care se căptușesc pe dinăuntru pereții unei fîntîni sau, mai rar, a altor construcții asemănătoare. Cumpăna coborî din nou, bălăbănindu-se, scîrțîind, pînă ce-și pocni vîrful lemnului de ghizduri. MIHALE, O. 396. Fîntîna adîncă cu ghizduri de lemn. STANCU, D. 20. Sub un nuc bătrin, o fîntînă. Lîngă ghizdurile ei începurăm a freca [hamurile] cu moloz. DELAVRANCEA, H. TUD. 50. Această temniță subterană avea o intrare pătrată, susținută de toate părțile cu ghizduri de lemn, întocmai ca ale puțurilor din cari se scoate apă. FILIMON, C. 302.