gloábă, gloabe, s.f. 1. Taxă, amendă: „Pop Nan din Giulești neci după admonițiune n-a plătit gloabele” (Mihaly, 1900: 463; dipl. 192). 2. Despăgubire: „Am trăit numa cu gloabă și cu năcazuri” (Papahagi, 1925: 325). 3. Mârțoagă, cal slab: „C-am rămas cu cele gloabe, / Cu oile cele șchioape” (Fochi, 1964: 563). – Din sl. globa „pedeapsă” (Scriban, DEX, MDA).