GRĂSCEAN,-Ă, grăsceni, -e, adj. Grăsuliu. Privesc amîndoi mica figură, rotundă și grăsceană a copilașului care doarme. VLAHUȚĂ, O. AL. II 126. Noul venit în vagon era un bătrîn bine conservat, grăscean și rumen la obraz, căruia nu i-aș fi dat nici șasezeci de ani. GHICA, S. A. 46. – Pronunțat: -cean.