GUBAV, -Ă, gubavi, -e, adj. (Regional) Bolnăvicios; slăbănog, lipsit de putere. Bărbatul ei s-a întîmplat să fie un om gubav care tot tînjea primăvara. SADOVEANU, N. P. 82. Tot umblînd noi din școală în școală, mai mult ia așa «de frunza frăsinelului», mîne-poimîne avem să ne trezim niște babalîci gubavi și oftigoși. CREANGĂ, A. 124.