gúbă, gube, s.f. Haină țesută din lână, cu mițe, care se poartă iarna, atât de bărbați, cât și de femei: „Da' aceie nu-i negură, / Că-i badea cu gubă sură” (Calendar, 1980: 104). ■ În Maram., în trecut, a avut și o funcție socială, de diferențiere dintre nemeși (ce purtau gube albe) și porțieși (care purtau gube sure) (Bănățeanu, 1965: 124). – Din magh. guba „suman” (DEX, MDA).