GĂSI (-ăsesc) I. vb. tr. 1 A da peste cineva; peste un lucru pierdut sau ascuns căutîndu-l sau din întîmplare, a afla: mi-am găsit inelul; n’a găsit pe nimeni acasă; rămîi cu Dumnezeu, tată, și să te găsesesc sănătos (ISP.); pe unde nu cauți, pe acolo îl găsești; au găsit o comoră; cine caută, găsește 👉 CAUTĂ I (1); Ⓕ: a-și ~ beleaua; a nu-și ~ astîmpăr; ~ vreme cu prilej; a nu-și ~ locul, a nu putea sta liniștit (de nerăbdare, de durere, etc.), a nu se mai astîmpăra; a-și ~ omul, a da peste unul mai tare, mai priceput, etc. care să-l poată birui ¶ 2 A descoperi (după cercetări sau meditări îndelungate), a inventa, a născoci: ~ un mijloc, ~ un leac ¶ 3 A socoti, a chibzui, a i se parea (că e bine sau rău): ~ cu cale 👉 CALE 14, ~ de cuviință, ~ nimerit ¶ 4 A-i veni pe neașteptate, a i se întîmpla: am ajuns ce n’am gîndit, și mă mir ce m’a găsit. II. vb. intr. 1 A-i veni aminte, a-i trece prin minte, a-i abate să se apuce de ceva: tocmai acum ți-ai găsit să speli? ¶ 2 Ți-ai găsit! vorbă să fie! ei ași! III. vb. refl. 1 A exista, a se afla: nu se mai găsește alta pe lume ¶ 2 A fi (undeva): a se ~ de față.