gătéj, găteje, s.n. Vreasc; creangă subțire și uscată: „Un capăt (al peșterii) e urnit, cel stâncos dinspre vale, iar intrarea de deasupra (...) e înfundată cu găteje” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 188). ■ (top.) Coasta Gătejului, deal în Vima Mică. ■ (onom.) Gătej, nume de familie în jud. Maram.; Gătejeni, poreclă pentru locuitorii din Valea Stejarului. – Din sl. gatǐ „snop, grămadă” (DEX, MDA) + suf. -ež (cf. gâtlej, certej) (Frățilă).