hấră, hâre, s.f. (reg.) 1. Ceartă, neînțelegere, zâzanie. 2. Murdărie, jeg. ■ (cu acest sens) Exclusiv în Maram. și nordul Trans. (ALR, 1938, h. 184). 3. Mătreața care se face la oi, pe sub lână, din pricina căreia oile slăbesc. – Der. reg. din hârâi „a se certa” (DER, DEX); din sl. hyra „boală lungă” (Scriban, Șăineanu, MDA).