HĂIS interj. Strigăt cu care se mînă boii înjugați pentru a merge spre stînga. ◊ (Adverbial sau substantivat, în expr.) A face hăis (sau hăisa) = a cîrmi la stînga. A trage (sau a fi) unul la hăis și celălalt la cea sau a zice unul hăis și celălalt cea, se spune despre doi oameni care nu se înțeleg. A trage hăisa = a nu fi de acord cu alții. ◊ Loc. adj. (Despre o vită înjugată) Din (sau de) hăis (sau hăisa) = din stînga. [var.: hăisa interj.] – Comp. sb. ais.