HĂITUI (-uesc) vb. tr. și intr. 🔫 1 A umbla după vînat ¶ 2 A scorni fiarele sălbatice din ascunzătoarele lor și a le goni înaintea vînătorilor: și hăituind așa cît au hăituit, au sărit un iepure sălbatic de subt un huciu (sb.) ¶ 3 pr. ext. A lua la goană, a fugări, a urmări pe cineva: ce batjocură-i asta, să hăituească norodul cu slujitori? (Alecs.) ¶ 4 A cutreiera un loc, a umbla încoace și încolo gonind sau căutînd pe cineva: am zărit jandarmii pe plaiu hăituind poticele (alecs.) [ung. hajtani].