HAC¹ (pl. -curi) sn. 1 Mold. Bucov. †Plată, simbrie: stăpînul nu i-a plătit, i-a luat hacu’n jumătate (vor.) ¶ 2 Ⓕ Răfuială: a-i veni cuiva de ~, a-l dovedi, a o scoate la capăt cu cineva, a-l da gata: trebue să ne facem luntre și punte și să-i venim de ~ ispravnicului (ALECS.); toate ca toate, dar urîtul îi venea de ~ (Crg.); boala asta mi-a venit de ~ (PAMF.); Ⓟ: nelegiuitului îi vine de ~ necredinciosul (PANN) [tc.].