HAIDUC sm. 1 🎖️ ‡Soldat de infanterie (în vechea armată ungurească) ¶ 2 🎖️ ‡Mercenar ungur în armata română ¶ 3 Maram. 🎖️ Jandarm; temnicer (brl.) ¶ 4 Hoț de codru care aținea drumul călătorilor bogați și-i jefuia; uneori călca conacele moșierilor sau ale arendașilor și le prăda; cetele de haiduci erau formate adesea de țărani cari, din pricina asupririlor de tot felul, luaseră calea codrului și căutau să-și răzbune, prin jafurile lor, asupra celor ce-i împilaseră; cîntecele și baladele populare preamăresc adesea vitejiile unor haiduci ca Jianu, Tunsu, Corbea, Bujor și alții (🖼 2499): Jianul... a lăsat un nume de ~ dar nici n’a fost, nici gînd n’a avut să se facă vre-odată hoț de codru (i.-gh.) [blg. srb.].