HAIMANA (pl. -nale) I. sm. (declinat ca substantivele feminine). Om fără căpătîiu, care bate drumurile fără nici un rost, vagabond: Bagabonți, crai, haimanale, ș’alt ori-cum vreți să-i numiți (pann). II. adv. De ~, fără căpătîiu, fără stăpîn: toate ca toate, dar carul său era de ~ (crg.); bre! care vrea să zică tu ești stăpin aici, și eu îs de ~! (alecs.); a umbla ~, a umbla vagabond, a bate drumurile fără nici un rost: vreme de cîteva luni de zile a umblat ~ (s.-ald.) [tc.].