HAIN I. adj. 1 ‡Rebel, trădător ¶ 2 De rea credință, perfid; dușmănos; rău la inimă, cîinos, îndrăcit: împăratul Roș, avînd inimă ~ă, nu se mai satură de a vărsa sînge (crg.); Ai mei au fost, se vede, atîta de ~i, Că fondul lor de ură și l-au sleit întreg (vlah.). II. adv. Crunt, strașnic, cu dușmănie: o bătea ~, pînă săreau d’o scăpau din mîinile lui (br.-vn.) [tc.].