HALAGEA, ALAGEA sf. 1 Tărăboiu, gălăgie: dar tu, cînd ne-i întinde halageaua nuntii? (dlvr.) ¶ 2 Pățanie neplăcută, belea; a-și căpăta alageaua, a păți o alegea, a o păți rău, a-și găsi beleaua: nimeni nu s’a putut atinge de împărăția mea, fără să-și capete alageaua (ISP.) [comp. hălăgie].