HAOS, haosuri, s.n. 1. Stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) prăpastia fără fund în care s-ar fi găsit, într-un amestec confuz, elementele și materia înainte de organizarea lumii; abis. 2. Fig. Confuzie, dezordine. [Var.: caos s.n.] – Fr. chaos (lat. lit. chaos).