HAPLE s. m. (Și în forma haplea) Nătărău, prostănac, tont, nătăfleț, nătîng, neghiob. Așa haplea mai rar... Ce dracu face d. Nae de nu mai vine. CARAGIALE, O. I 190. Frățiorului i-a strigat că ori e haple, ori «pes... semne altceva», și i-a poruncit să nu-i mai calce pragul. CARAGIALE, S. N. 26. – Variantă: haplea s. m.