HARABAIE, hărăbăi, s. f. Casă, încăpere sau curte mare (în dezordine). În toată harabaia de curte locuia numai Dumitru Ciulici cu familia, adică nevasta și patru copii. REBREANU, R. II 49. ♦ Vehicul mare. V. haraba. Harabaia trecu pe lîngă caretă cu o mare zornăitură de geamuri. MACEDONSKI, O. III 125. – Variantă: hărăbaie s. f.