harbúz, harbuzi, s.m. Dovleac, pepene verde; cucurbătă (Cucurbita pepo): „A ta ziță de harbuz / Să suie pă gard în sus” (Papahagi, 1925: 167). ■ (onom.) Harbuz, poreclă în Dragomirești și Bârsana. – Din ucr. harbuz (DEX, MDA); din tc. harbuz, karpuz (Șăineanu). ■ Cuv. rom. > pol. arbuz (Miklosich, după DER).