HECATOMBĂ, hecatombe, s. f. Jertfă religioasă (de o sută de animale) care se făcea în Antichitate la greci și la romani. ♦ Denumirea sărbătorii în care se făceau asemenea jertfe. ♦ Fig. Masacru, măcel; grămadă de cadavre. [Var.: ecatombă s. f.] – Din fr. hécatombe.

hecatombă sf [At: GCR. II, 88 / V: (înv) e~, ecatomvă / Pl: ~be / E: fr hécatombe, gr έϰατόμβη] 1-2 Jertfă religioasă (de o sută de animale) la popoarele vechi. 3 Denumire a sărbătorii în care se făceau asemenea jertfe. 4 (Fig) Masacru. 5 (Fig) Grămadă de cadavre.

HECATOMBĂ, hecatombe, s. f. Jertfă religioasă (de o sută de animale) care se făcea la popoarele vechi. ♦ Denumirea sărbătorii în care se făceau asemenea jertfe. ♦ Fig. Masacru, măcel; grămadă de cadavre. [Var.: ecatombă s. f.] – Din fr. hécatombe.

HECATOMBĂ, hecatombe, s. f. Măcel, masacru; grămadă mare de cadavre. O hecatombă de morți.

HECATOMBĂ s.f. 1. (Ant.) Sacrificiu religios de o sută de animale. ♦ Numele sărbătorii cînd se făceau asemenea sacrificii. 2. Măcel, masacru; grămadă de cadavre. [Var. ecatombă s.f. / < fr. hécatombe, cf. gr. hekaton – o sută, bous – bou].

HECATOMBĂ s. f. 1. (ant.) sacrificiu religios de o sută de animale. ◊ sărbătoarea când se făceau asemenea sacrificii. 2. măcel, masacru; grămadă de cadavre. 3. (fig.) mare număr de respinși la un concurs, la un examen. (< fr. hécatombe)

HECATOMBĂ ~e f. 1) Jertfă de animale adusă de unele popoare vechi divinității. 2) Sărbătoare cu prilejul căreia se aducea o astfel de jertfă. 3) Omor în masă al unor ființe fără apărare; măcel; masacru; căsăpire. [G.-D. hecatombei] /<fr. hécatombe, lat. hecatombe

ECATOMBĂ s. f. v. hecatombă.

ecatomb sn vz hecatombă

ecatombă sf vz hecatombă

*ECATOMBĂ (pl. -be) sf. 1 🏛 Jertfă de o sută de boi sau de alte animale ce se făcea la popoarele vechi: asemenea jertfe, de cîte o sută de vite deodată, se numiră ecatombe ISP.; vitele jertfite în ecatombe, adică cu sutele, pe altarele zeilor ODOB. ¶ 2 Fig. Jertfirea unui mare număr de oameni, măcel, vărsare de sînge [fr.].

ECATOMBĂ s. f. V. hecatombă.

ECATOMBĂ s.f. v. hecatombă.

ecatombă f. 1. în vechime, jertfă de 100 de vite; 2. fig. măcel, mare vărsare de sânge.

*ecatómbă f., pl. e (vgr. ῾ekatómbe, d. ῾ekatón, o sută, și bûs, boŭ; lat. hecatombe și hecatomba). La vechiĭ Grecĭ, sacrificiŭ de o sută de boĭ saŭ de alte animale. Fig. Mare măcel. V. olocaust.

hecatombă s. f., g.-d. art. hecatombei; pl. hecatombe

hecatombă s. f., g.-d. art. hecatombei; pl. hecatombe

hecatombă s. f., g.-d. art. hecatombei; pl. hecatombe

hecatombă

ecatombă.

hecatombă (hecatombe), s. f. – Masacru, măcel. – Var. ecatombă, (înv.) ecatomvă. Fr. hécatombe și înainte (sec. XVII) direct din gr. ἑϰατόμβη (Gáldi 176).

HECATOMBĂ s. v. masacru, măcel.

hecatombă s. v. MASACRU. MĂCEL.