HIMERĂ, himere, s. f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie. 2. Monstru în mitologia antică greacă, închipuit cu gură de leu, cu corp de capră și cu coadă de șarpe; motiv decorativ reprezentînd un astfel de monstru. 3. Formă bizară care apare la plante, întrunind însușirile a două varietăți deosebite, fără să fie rezultatul unei încrucișări naturale. 4. Motiv decorativ reprezentînd un animal fantastic. – Lat. lit. Chimaera.