HIPOGEU, -EE adj. (Despre animale, plante; op. epigeu) Care trăiește sub pămînt. ♦ (Despre un mod de germinație) La care cotiledoanele nu ies la suprafața pămîntului. ♦ (Despre roci sau procese geologice) Care își are originea în interiorul pămîntului. [< fr. hypogé, cf. gr. hypo – sub, ge – pămînt].