hodáie, hodăi, s.f. 1. Îngrăditură pentru oi, vara, în câmp, unde e amenajată și o căsuță sau o colibă. 2. Fermă, gospodărie. 3. (în Trans.) Casă izolată. ■ (top.) Dâmbu Hodăii, uliță în Vălenii Lăpușului (Vișovan, 2008). – Din tc. oda „cameră, încăpere” (DER, DEX). ■ Cuv. rom. > magh. hodaly „cătun”, ucr. odaǐa „stână” (Scriban).